Cum calatoresc 2 femei si o masina pana in Lefkada (partea I)

Am plecat cu toate lectiile facute – traseu, GPS, harti, bagaje si cazare pentru o noapte intermediara, intrucat stiam ca vom ajunge a doua zi.
Ba chiar, la insistentele tuturor barbatilor din jur, am invatat sa schimb si roata! (ca de cusut…cred ca am uitat cum se face)

Am verificat toate actele, asigurarile, rovinieta – ca sa nu patesc ca atunci cand am fost in Italia si am avut viniete peste tot, dar am luat amenda ca nu am avut in Romania :D. Asadar, foarte prevazatoare si cu totul in regula, facem un selfie ca in filmul preferat “Thelma & Louise” si pornim.

Si mergem, mergem, toate bune si frumoase, intram in Bulgaria, mergem mergem…cam 200 km (?) ceva de genul asta… La un moment dat incepe sa se auda un pacanit destul de puternic. Parca venea din dreapta de undeva… Ma gandesc eu ca am auzit la tata de planetare, ceva cu rotile… stiind ca masina a stat pe loc multa vreme, am zis ca nu-i bai. Mai mergem un pic si volanul incepe sa joace putin… Dar na, cum si bulgarii aia au un asfalt mai zgrumturos, mai mult ca sigur el este de vina. Opresc totusi de vreo doua ori si ma uit cu toata priceperea la roti… erau bine umflate, nu dadeau semne de pana… deci putem merge in continuare. Dar nu stiu de ce, viteza nu mai era aceeasi, cu greu o tineam la 100km/h si mainile mai ca imi zburau de pe volan, ma gandeam ca o sa fac febra musculara incercand sa tin volanul.

La un moment dat ne depaseste o masina bulgareasca ai carei ocupanti s-au uitat la noi cu niste fete albe si pline de uimire. Au inceput sa ne faca semne disperate sa tragem pe dreapta. Si ne gandim totusi sa oprim, chiar daca eram prin padure, sa vedem ce vor, devreme ce banuiam ca totusi avem o problema si noi nu ne prindem care este. C se da jos din masina plina de tupeu, eu raman la volan, ca s-o putem tuli in caz ca erau totusi niste borfasi :)). Ce planuri ne faceam si noi…

Vine domnul si imi arata disperat roata. Eu ii fac semn ca e ok, n-are pana. Asa ca a scos capacul.
In secunda urmatoare mi s-au taiat picioarele si am simtit cum mi se scurge tot sangele nu stiu unde… aproape toate prezoanele au cazut pe jos! A mai ramas unul, atarnat insistent de ultimul milimetru. A cazut si el cand domnul l-a atins cu degetul.

Din cauza sangelui care mi se scursese din toata fiinta, n-am mai fost in stare sa conduc si am lasat-o pe C. Merge ea vitejeste pana in Sofia si intra un pic in oras. Adica prinde rosu primul semafor de la intrare, cel de pe drumul cu cel putin 4 benzi pe care toata lumea vine in viteza.

Se pune verde si C imi spune: “Nu mai porneste masina! Nu mai pleaca de pe loc!” Ei, lasa draga, asa cum ai plecat pana acum, poti pleca si acum. “Nu! Nu mai pleaca de pe loc!”
Ma activez si eu vazand ca iar am dat de belea si ma sui la volan. Constat ca masina trepideaza din toate incheieturile si horcaie de nu mai poate. Simt eu cumva motorul si imi dau seama ca daca il turez un pic mai mult, poate se misca. Observ si un bec aprins la bord. Printre claxoanele si injuraturile celor care treceau pe langa noi, tarai masina pana pe partea dreapta a drumului, langa un maidan dubios.

Ne punem pe telefoane. Cutarica, stii cumva de ce masina face asa si pe dincolo, de ce aia si ailalta, dupa ce era sa ne zboare si roata acum vreo ora? S-a aprins si un bec… in cartea tehnica spune ca ar fi probleme la partea electrica…ce inseamna asta?
Nimeni nu stia nimic, jumate din cei pe care ii sunam nu raspundeau, ca era sambata!

Ma uit peste maidan si vad o benzinarie si niste table ruginite care pareau a adaposti un service. Ma duc pana acolo, din fericire… chiar era un service! Un tanar dragalas, pe la 20 si ceva de ani imi spune ca stie engleza si ca vine cu mine sa vada ce are masina. Cand isi da seama ca suntem 2 fete care viseaza sa ajunga in Lefkada in vacanta, isi trage o palma peste frunte si admira situatia in toata splendoarea ei.

Dupa vreo ora si o schimbare de bujie, cu ajutorul a 40 de leva am reusit sa plecam mai departe. Incet dar sigur, dupa 13 ore de drum am ajuns in Grecia, la Serres, unde aveam rezervata o camera ca sa putem dormi. Ne gandisem noi ca 2 soferite “excelente” ca noi nu se pot avanta la ditai drumul dintr-o bucata si se pare ca am avut dreptate :).

Pana aici, bune si frumoase. Dar asta e doar prima parte a drumului. O poti citi pe a doua aici.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *