Route 66 si incursiunea in trecutul glorios

Orice hipiot veritabil a visat cu ochii deschisi sa parcurga Route 66. Sau poate am fost doar eu … insa acesta a fost unul dintre visurile mele de calatorie.

Cel mai mult imi placea semnul distinctiv si cred ca diverse filme hipioate mi-au creat o imagine idilica despre aceasta autostrada. Povestea ei a inceput in 1926 si ca orice alta constructie legendara are de spus o gramada de povesti.

I se mai spune si “The Mother Road” si initial a pornit din Chicago, cu punct final in Santa Monica, Los Angeles, totalizand 3.940 km.
A devenit rapid un simbol al sperantei si al libertatii.
In special in 1930, in perioada numita “Dust Bowl” (furtuni de nisip si seceta severa care au distrus zonele agricole din preerie), numeroase familii au migrat din Kansas sau Oklahoma (cat si din alte state pe care le strabatea) spre California, in cautare de locuri de munca. Adica, din speranta de a duce o viata mai buna.

Pe masura ce autostrada a devenit populara, zonele prin care trecea au cunoscut o perioada de inflorire economica, prin aparitia afacerilor de familie puse in serviciul calatorilor (restaurante, cafenele, spatii de cazare).

Trebuie sa fi fost o perioada deosebit de frumoasa, despre care se povesteste si astazi cu nostalgie, in special intr-unul din magazinele de suveniruri pe care l-am vizitat.

Proprietarul le povestea turistilor cum Route 66 era un drum al sperantei dar si al deznadejdii. Din cei multi care au pornit pe aceasta cale pentru a-si realiza visul, foarte multi isi gaseau sfarsitul inainte de a ajunge la destinatie. Fie mureau in accidente de motocicleta, fie erau jefuiti pe drum, fie se imbolnaveau pur si simplu. O parte dintre cei care nu mai puteau continua drumul se stabileau pe unde apucau, sau, si mai frumos, se casatoreau si intemeiau familii cu localnicii.

Acum, cand scriu acest articol, aflu de fapt ca acest Route 66 avea o portiune care ridica mari probleme drumetilor.
Autostrada strabatea The Black Mountains, (un fel de Transalpina noastra – pustiu de coasta), iar zona era denumita “Bloody 66”.

Formata din curbe “ac de par”, ridica foarte mari probleme motociclistilor. Sincer, am banuit eu ceva cand am strabatut-o, pentru ca mi s-a parut dificila chiar si la volanul unui Jeep. Insa peisajul este de vis, o pustietate desavarsita, in care parca am putut auzi si simti pe piele povestile celor care au trecut pe acolo…

Apropo, stii ca primul restaurant Mc Donald’s a fost infiintat pe Route 66, in San Bernadino, California? Deci ii datoram mai mult decat ne putem da seama :).
Apropo 2: Daca nu stii povestea adevarata despre succesul Mc Donald’s, urmareste filmul “The Founder”. De principiu il poti gasi pe Netflix, dar sigur mai sunt si alte surse.

Am cautat cu tot dinadinsul sa includ in traseu si bucati din autostrada originala, care sunt pastrate si astazi. Astfel, am trecut prin Oatman, un sat minier aflat in acea zona “Bloody 66”. In acest sat mai poti gasi o replica a intrarii in mina de aur care a consacrat orasul in 1915. Mai poti gasi de asemenea o celula de inchisoare datand din 1894 (o chestie de fier in care abia incapi stand in picioare), multe magazine de antichitati si alte urme ale unei civilizatii trecute. Toate acestea sunt, evident, parasite. De fapt, in tot satul nu am gasit decat niste locuitori … magari. La propriu!

O alta abatere pe Route 66 s-a intamplat inopinat, cand am vazut pe harta ca se poate face un ocol. Asa ca m-am abatut si am traversat cateva localitati fenomenale, in care inca se simte atmosfera idilica de atunci. Din pacate a fost atat de neasteptat, inca nu mai stiu sa spun pe unde eram 🙂

Insa, cea mai importanta oprire pe Route 66 a fost in Kingman.
Locul a fost ales special pentru a putea vedea cea mai bine pastrata bucata de autostrada originala, pentru a putea vizita barul Mr. D’z, care a ramas neschimbat inca din vremurile de glorie si pentru a ma bucura cat mai mult de acel feeling idilic pe care nici astazi nu stiu sa il explic.

Pont deosebit de important:
Kingman este de altfel si locul ideal pentru a te opri peste noapte cand mergi din Los Angeles in Las Vegas.

Ii apreciez foarte mult pe Americani pentru grija pe care o au pentru pastrarea acestui simbol si cred ca se vede din lungimea articolului cat de mult am iubit aceasta experienta :).

Se va vedea si din lungimea video-ului de mai jos, pentru ca tare greu mi-a fost sa nu pun chiar toate pozele pe care le-am facut!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *