Asa am gandit si eu si o prietena, de aceea nu am mai spus nimanui ca ne facem vacanta in Albania si ne-am trezit ca am mers in Ksamil la doar 2 zile distanta una dupa alta.
Pentru ca, pentru mine cel putin, era o destinatie despre care auzisem si retinusem ca are peisaje extraordinare, dar in care inca nu ajunsesem.
O priveam ca pe o destinatie gen Irak, ceva de genul “dar in alta tara mai normala nu v-ati gasit sa mergeti?”.
Am ales asadar sa stau in Ksamil, micutul si simpaticul satuc de langa Sarandë si mi s-a parut o alegere extraordinara.
Ce mi-a placut cel mai mult a fost, cred, atmosfera.
O amestecatura atat de naturala intre cladirile vechi si cele noi, intre caprele de pe drum si yachturile milionarilor, intre masinile care merg toate odata pe 2 benzi, cu tot cu turisti si scuteristi…
Recunosc, traficul mi-a cam stricat cheful de plimbare, dar macar am invatat sa conduc milimetric si acum cred ca in Bucuresti avem loc cacalau sa trecem unii pe langa altii.
Legat de trafic, la plecarea din tara asigura-te ca ai RCA valabil pe Albania, ca ai formularul plf (pentru Grecia) completat cu 2 zile inainte si stai linistit, politia nu opreste si nu amendeaza soferii straini.
Din cauza restrictiilor din vama Mavromati, am trecut granita pe la Kakavia. Am fi putut ocoli Grecia cu totul si am fi avut parte de foarte mult peisaj montan, daca am fi tranzitat Macedonia. Insa am luat-o pe cel mai scurt traseu, care a totalizat 15 ore de condus din Bucuresti pana in Ksamil.
Imediat ce am iesit din Grecia si din zona ei muntoasa, am ajuns intr-o depresiune linistitoare, in care eram singuri pe sosea. Linistea ne-a fost repede perturbata cand a trebuit sa o luam pe un drum la stanga si am avut impresia ca am intrat brusc intr-un cu totul alt film.
Am inceput un urcus destul de abrupt si sinuos, construit pe ceea ce parea sa fi fost candva un drum de armata – foarte ingust, sapat in versant si cu parapeti din piatra.
O experienta foarte interesanta, mai ales daca stai in dreapta, la volan ai un incepator si afara se lasa intunericul 😀
Am mai avut cateva surprize placute in Albania:
– peisajele sunt de nota 10, neasteptat de frumoase pentru o tara atat de putin promovata;
– sunt atat de inspirati, incat folosesc euro cot la cot cu moneda lor nationala (leka). Se foloseste un singur curs si la casele de schimb si la restaurante si magazine si toti iti vor calcula foarte corect conversia.
Nu am fost pacalita nici macar cu 1 euro;
– accesul in tara se face cu buletinul, in baza unei conventii cu UE;
– oamenii sunt foarte prietenosi si te simti in siguranta. Se simte ca exista acea “mafie albaneza”, insa ca turist ai parte de un tratament special;
– toti stiu limba engleza si vor sa te faca sa te simti bine (e si normal, traiesc de pe urma ta);
– am ajuns in Ksamil seara si GPS-ul ne-a dus la un alt hotel. Gazdele de acolo ne-au invitat sa asteptam in curtea lor si au chemat gazda noastra sa vina sa ne recupereze. Mi s-a parut un gest de ospitalitate dragut si repet, m-am simtit in siguranta.
A ramas stabilit ca revenim in Albania, insa data viitoare vom sta cel putin doua saptamani.
Pe de o parte, am avea de vazut si zona montana – respectiv Alpii Albanezi, care au peisaje gen Heidi – si mai avem de descoperit restul litoralului.
Aceasta idee este la baraj cu a petrece o saptamana in Albania si una in Corfu sau Lefkada. Sau in Muntenegru.
Of, mare bataie de cap Albania asta… ofera atat de multe posibilitati la care nu ma asteptam!